Drumul de la nastere spre moarte e presarat cu evenimente a caror insemnatate o resimtim subiectiv. Pe spatele fotografiilor zimtate am insemnat cu totii, candva, cate o data pe care am trait-o ca pe cea mai fericita zi din viata. In cate-un colt de sertar, in cate un cotlon de inima, pastram cu totii o floare presata, un trifoi cu patru foi sau parfumul unui sarut care ne-a facut sa simtim cum se desfac cerurile, sagetate de fericirea noastra. Amintirile catifelate ne tapeteaza sufletul, facandu-ne sa induram mai usor vremurile anoste, zilele gri, epocile incarcate de tristete.
Exista insa intamplari a caror importanta este mai presus de orice interpretare. Intr-o viata de om, nu exista nici un pas mai insemnat decat nasterea copiilor tai. Copiii rastoarna superb, dintr-o data, toate sensurile existentei, daruind trecerii prin lume rosturi pe care nici nu le banuiai mai inainte. Urmasul tau devine cea mai scumpa grija a sufletului tau, iar bataia inimii lui te va feri pentru totdeauna de ratacire. Si intelegi, pentru prima data cu adevarat, profunzimile fericirii implinite. Cand copilul tau isi aseaza capul pe umarul tau si adoarme, cand iti vezi puiusorul zambind in somn unui vis frumos, cand te striga pentru intaia data, cand iti strange degetul in pumn, cand ii stergi lacrima si-i redaruiesti linistea, descoperi culori ale lumii pe care nu le cunoscusesi niciodata mai inainte.
Prin pruncii carora le-ai daruit viata traiesti mai departe, dincolo de pragul proprie-i stingeri. Ajungi sa fii tu insuti un licar al Universului si iti castigi, astfel, in cel mai frumos mod cu putinta, dreptul la tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Prin copiii tai iti retraiesti primii ani de viata, simti din nou gustul desavarsit al inocentei si al puritatii primelor asteptari. Alaturi de copiii tai traiesti din nou freamatul iubirilor dintai, ravasirea marilor sperante, clocotul sufletelor tinere care asteapta ca lumea sa se incline in fata nazuintelor lor. Drumuri pe care le credeai definitiv inchise te vor lasa sa le strabati din nou, reverii tulburatoare pe care le credeai pierdute pentru totdeauna se vor perinda iarasi prin gandul tau intinerit dintr-odata.
Datoria de a-ti creste asa cum se cuvine fiii, fiicele e o indatorire nobila, pe care o ai, in primul rand, fata de propria viata. Mai devreme sau mai tarziu casele inaltate cu truda se vor narui, pomii saditi cu dragoste se vor usca, misivele parfumate se vor preschimba in praf. Doar sangele tau va continua sa clipoceasca mai departe, intruna, trecand prin inimile copiilor copiilor tai, cantec etern a carui frumusete n-o pot intelege decat cei care stiu sa o nasca. Cei care au copii nu vor mai fi condamnati niciodata la singuratate. Va sta mereu, in umbra lor, zambetul pur al odraslei care nu stie sa minta, exuberanta copilului care descopera fascinatia jocului, bucuria pruncului alintat la piept. Si fiecare stradanie, orice efort de a-ti feri baiatul, fetita de grijile si nedreptatile lumii, de a-i veghea zborul si a-i ocroti idealurile va fi rasplatita insutit, in eternitate.
Iubirile sunt egoiste, iubitii se vor doar pentru ei, unul pentru celalalt, intr-o instrainare de lume care va sfarsi prin a le mistui dragostea. Copiii nascuti din iubire feresc imbratisarile de scrum, imortalizeaza clipa plutirii. Intr-o viata de om si tristetea, si dragostea, si deznadejdea, si bucuria sunt trecatoare. Doar minunea de a avea copii este binecuvantata de aripa vesniciei si ne poate ajuta sa evadam din conditia tragica de muritori.
Sursa: Ziarul "National"
Foto: www.LaPietraRara.com
