Sa invatam de la pomi

Natura este inteligenta. Cand la inceputul lui iulie, sub meri si peri se aduna gramezi de fructe cazute din pom, e semn bun. Arborii au operat ei insisi o selectie naturala: ce nu e de folos se arunca, ce e de folos ramane pe ram.

Copacul se desparte de fructele pe care nu le mai poate hrani sau care sunt bolnave. Cu atat mai sanatoase si mai gustoase vor fi cele ramase in pom.

Oare noi, oamenii, n-ar trebui sa ne scuturam, la fel ca merii si perii, de lucrurile de prisos, care ne apasa viata?

Sursa: Asul Verde, Nr. 123 / 2014
Foto: AlbumDeFamilie.ro

Povestea ceșcuței de ceai

Nu am fost de la început o ceșcuță de ceai. Cândva, am fost doar un bulgăre de argilă roșie. Stăpânul m-a luat și m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”,„Nu-mi place!”, „Lasă-mă în pace!”, dar El a zâmbit doar și a spus cu blândețe: „Încă nu!”.

Apoi, ah! Am fost așezată pe o roată și am fost învârtită, învârtită, învârtită. „Oprește! Amețesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap și a spus, liniștit: „Încă nu”. M-a învârtit, m-a frământat și m-a lovit și m-a modelat, până a obținut forma care i-a convenit, iar apoi m-a băgat în cuptor.

Niciodată nu am simțit atâta căldură! Am strigat, am bătut și am izbit ușa... „Ajutor! Scoate-mă de-aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură și puteam citi pe buzele Sale, în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: „Încă nu”. Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, ușa s-a deschis. Cu atenție, m-a scos afară și m-a pus pe raft... am început să mă răcoresc. O, mă simțeam atât de bine! „Ei, așa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat și m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. „O, te rog, încetează, încetează!”, am strigat. El doar a dat din cap și a spus: „Încă nu!”

Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte și simțeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plâns... eram convinsă că nu voi scăpa! Eram gata să renunț. Chiar atunci, ușa s-a deschis și El m-a scos afară și, din nou, m-a așezat pe raft, unde m-am răcorit și am așteptat și am așteptat, întrebându-mă: „Oare ce are de gând să-mi mai facă?”.

O oră mai târziu, mi-a dat o oglindă și a spus: „Acum uită-te la tine!”. Și m-am uitat. „Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu... Este frumoasă. Sunt frumoasă!”

El mi-a vorbit blând: „Vreau să ții minte, știu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aș fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Știu că ai amețit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aș fi oprit, te-ai fi desfăcut bucățele, te-ai fi fărâmițat. Știu că a durut și că a fost foarte cald și neplăcut în cuptor, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Știu că mirosurile nu ți-au făcut bine când te-am periat și te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aș fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viață. Dacă nu te-aș fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supraviețuit prea mult, fiindcă acea întărire nu ar fi ținut. Acum ești un produs finit. Acum ești ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine”.

Dacă viața pare grea și ești lovit, bătut și împins aproape fără milă; când lumea îți pare că se învârtește necontrolat; când simți că ești într-o suferință îngrozitoare, când viața pare cumplită, fă-ți un ceai și bea-l din cea mai drăguță ceașcă. Așază-te și gândește-te la cele citite aici, apoi discută puțin cu Olarul.

Sursa: Doxologia.ro
Foto: VistaWallpapers.ro

Vâlcea - Athosul românesc

Județul Vâlcea este cunoscut pentru pelerinii din România drept Athosul românesc pentru că aici, în Oltenia de sub munte, sunt nu mai puțin de 29 de mănăstiri, parte din ele de o valoare inestimabilă, recunoscute nu doar între hotare; Manastirea Horezu, ctitoria lui Brâncoveanu, aflandu-se la loc de cinste pe lista UNESCO.

"Adăugând acestora și mănăstirile și schiturile care au devenit în timp biserici de mir, Vâlcea număra la un moment dat 60 de vetre monahale, fiind una din cele mai vechi eparhii, înființată la 1503. Aici s-a tipărit carte, aici s-au clădit biblioteci, aici și-a găsit un larg areal arhitectura și pictura brâncovenească, patrimoniul cultural vâlcean deținând exponente de marcă ale stilului brâncovenesc", spune Florin Epure, directorul Direcției pentru Cultură Vâlcea.

Aici se spune că "este o adevărată grădină a ortodoxiei românești și universale în care semințele creștinismului ortodox, semințele credinței strămoșești încolțesc cu vigoare încă din zorii formării nației române", după cum spunea Vartolomeu Androni, starețul mănăstirii Cozia.

Sursa: Agerpres.ro
Foto - Manastirea Bistrita: Emanuel Radu

Ceramica de Horezu, inclusă de UNESCO în Patrimoniul Cultural Imaterial

Potrivit site-ului UNESCO, confecţionarea ceramicii de Horezu este "un meşteşug tradiţional unic", practicat atât de bărbaţi, cât şi de femei din partea de nord a judeţului Vâlcea, procesul de fabricaţie fiind divizat. Astfel, potrivit descrierii prezentate de UNESCO, "bărbaţii sunt cei care se ocupă cu extragerea lutului, care este, ulterior, curăţat, porţionat şi udat, frământat, tescuit şi amestecat, devenind astfel materia primă cleioasă din care sunt confecţionate celebrele vase roşiatice de Horezu. (...) Femeile sunt acelea care decorează obiectele folosind tehnici şi instrumente specifice, cu care desenează modele tradiţionale. Îndemânarea şi talentul de a combina formele şi culorile definesc personalitatea şi unicitatea acestui tip de ceramică. Culorile sunt vii şi variază de la maro închis, roşu, verde şi albastru până la celebrul ivoriu de Horezu".

Text si Foto: RTV.net
Video: Vimeo.com

Recunostinta, floare rara

Ce te costă să fii recunoscător pentru ce ai în viața ta?

Dacă stai și te gândești mai bine, realizezi că ești deja bogat. Lucrurile pe care te-ai obișnuit să le folosești zi de zi sunt un lux pentru mulți oameni. Serviciile de care beneficiezi, confortul de acasă sau de la servici, faptul că ai un acoperiș deasupra capului, că ai un pat unde să dormi și ai ce mânca, toate acestea sunt motive pentru care ar trebui să te simți binecuvântat. Există atâția oameni care nu au parte de ele...

Dacă ai impresia că ți se cuvin și că vor fi acolo întotdeauna, mai gândește-te o dată. Nu aștepta să ajungi în situația să pierzi ceva pentru a-i aprecia cu adevărat valoarea, fie că e vorba de sănătate, persoane dragi sau lucruri de care te folosești și îți sunt necesare.

Sursa: NoulPamant.ro
Foto: TheExeterDaily.co.uk

Programul de lucru in schimburi imbatraneste creierul

Munca în afara unui program regulat, aşa cum este cazul muncii în ture, timp de un deceniu sau mai mult, poate afecta „cronic” activitatea creierului şi poate avea efecte adverse asupra sănătăţii. Astfel, programul în schimburi poate afecta considerabil abilitatea persoanelor de a gândi şi de a ţine minte lucruri. Cel puţin zece ani de muncă în astfel de condiţii duce la „îmbătrânirea” creierului cu încă şase ani şi jumătate, reiese dintr-un studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Toulouse şi Swansea.

Studiul a fost realizat pe 3.000 de persoane din sud-vestul Franţei, voluntari care au fost examinaţi în anii 1996, 2001 şi 2006. Cei care au lucrat după un program neobişnuit au obţinut punctaje mai slabe la testele de memorie şi la cele privind viteza de procesare a informaţiilor decât persoanele care au lucrat în intervale normale de timp.

Sursa: Yahoo.com
Foto: Chriscolotti.us

Elixirul vietii, Nectarul nemuririi

Ce ar fi daca un graunte de nectar nemuritor ar aduce un plus sentimentelor tale? Ce gust ar avea acesta si ce ar putea face?

Nectarul nemuririi are aroma de piersici dulci, mirosul de ulei de trandafir si provoaca in inima ta puternicul sentiment de iubire. Atunci cand aceste arome ajung in mintea ta, te vei elibera de griji si stres, cat si de durerea si furia stocata in celulele tale. Greselile din trecut devin irelevante, indiferent de gravitatea lor, iar amabilitatea va dizolva si va oferi puterea de a infrunta orice.

Nectarul este insa foarte scump. El costa toate atasamentele la modul in care ceva a fost, sau modul in care credeti ca ceva ar trebui sa fie.

Cand te stropesti regulat cu el, zi cu zi, acesta te face sa zambesti fara a avea nici un motiv special, iar obstacolele si dramele iti apar ca imagini fantoma plutind pe o oglinda.

Da, este un suc de magie; unii l-ar putea numi un medicament divin, a carui sursa este izvorul vesnic viu din inima ta. Este o cascada de iubire neegalata, iar tu o simti ori de cate ori totul pare ireal, departe. Este un zahar in lacrimi.

Desigur, acest necar al nemuririi este un secret pastrat la vedere. Tu esti cea mai mare sursa de materie prima; producator, distribuitor si consumator, dintr-o data. E facut din diverse acte de virtute, altruism, sinceritate si generozitate. Chiar daca o persoana nu isi da seama, o doza din el face ca efectele lui sa il faca puternic oricum.

Este intelept sa stocam in mod constant acest elixir si sa-l pastram la indemana pentru momentele grele. Este usor sa-l colectezi - ingredientele principale sunt iubirea, cuvantul, gandurile bune si actiunile decisive. As sugera ca, avand o pivnita in interior, Nectarul Nemuririi sa fie pastrat in sticle bine inchise.

Ori de cate ori simtiti nevoia de a consuma diverse soiuri, du-te in pivnita ta, desfa o sticla si vars-o pe picioare, astfel incat ori de cate ori mergi pe jos, tu sa imprastii polenul magic. Unii isi toarna pe degetele de la maini, astfel atingerea devine linistitoare. Apoi, bea cateva inghitituri pana cuvintele tale sunt inmuiate in bunatate. Si nu uitati sa o mirositi foarte bine, astfel incat aroma merge direct la creier si astfel inima va fi purificata.

Sursa si Foto: Secretele.com