Dor de Tata - Marin Sorescu

Când sunt copiii noştri mici
Noi pentru ei suntem TĂTICI
Ce gingaş e, şi sună bine
TĂTICULE, mi-e dor de tine!

Dar anii trec şi deodată …
Nu mai eşti TĂTIC, acum eşti TATĂ
Dar şi aşa tot sună bine
TATA îmi este dor de tine!

Dar cresc, nu le mai eşti pe plac
Din TATĂ, tu devii BABAC
Şi vorba sună trist şi gol
BABACULE, mai dă-mi un pol!

Dar viaţa e un foc de paie
Şi vrei nu vrei, ajungi TATAIE
Iar vorba ta, în râs e luată
TATAIE, ia mai las-o baltă!

Şi-n anii care-ţi mai rămân
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN
Şi vorba lor te năuceşte
BĂTRÂNE, ce-ţi mai trebuieşte?

Copile, tu să ai ştiinţă
Am fost un tată cu credinţă
Şi din puţin, de-a fost să fie
Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie.

Dar fă-mi, te rog, o bucurie
La cimitir, de vii la mine
Să-mi zici ca în copilărie:
TĂTICULE, mi-e dor de tine!

Foto: ShawnHarper.net