Pe patul de moarte, oamenii rămân doar cu amintirile şi regretele. Care
sunt acestea, a încercat să ne spună fosta asistenta medicală Bonnie
Ware în cartea „Cele cinci regrete înainte de moarte”. Ea a îngrijit
pacienţi în ultimele lor 12 săptămâni de viaţă [...]
Cel mai adesea, pacienţii, îndeosebi bărbaţii, regretă că au muncit prea mult [...] Cineva spune că „n-am văzut cum a făcut copilul meu primul pas”, altcineva – „nu-mi amintesc când a spus copilul meu primul cuvânt” sau „în ultimii ani am comunicat puţin cu soţia”. Atunci când omul simte că părăseşte această viaţă, el începe să regrete că nu a acordat destul timp vieţii personale.
Cel mai răspândit regret, potrivit lui Bonnie Ware este următorul: „Mi-aş fi dorit să am curajul să-mi trăiesc viaţa aşa cum am vrut eu, nu cum se aşteptau alţii s-o trăiesc” [...]
Cauza unui alt regret este refuzul de a fi fericit. „Foarte puţini
realizează că fericirea este o alegere personală. Un simplu zâmbet,
momentele în care îţi permiţi să fii din nou copil, să te bucuri de
prezenţa prietenilor. Iată ce îţi poate face viaţa mai frumoasă”, scrie
autoarea.
Pentru a nu completa rândurile acestei statistici triste şi pentru a întâmpina moartea cu inima uşoară, psihologii ne sfătuiesc să ne amintim că viaţa înseamnă alegere. Alegeţi fericirea şi trăiţi fiecare zi ca şi cum ar fi ultima din viaţa voastră.
Sursa: Vocea Rusiei
